Drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat
se stabilesc, potrivit legii, prin negociere și sunt stipulate în cadrul
prezentului contract colectiv de muncă și în contractele individuale de muncă.

Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege și
prezentul contract colectiv de muncă. Orice tranzacție prin care se urmărește
renunțarea la drepturile salariaților prevăzute de lege și de prezentul contract
colectiv de muncă sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.

Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) la salarizare pentru munca depusă;
b) la repaus zilnic și săptămânal;
c) la concediu de odihnă anual și concediu suplimentar, corespunzător locului
de muncă;
d) la egalitate de șanse și de tratament;
e) la demnitate în muncă;
f) la securitate și sănătate în muncă;
g) la acces la formare profesională;
h) la informare și consultare;
i) de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a
mediului de muncă;
j) la protecție în caz de concediere;
k) la negociere colectivă și individuală;
l) de a participa la acțiuni colective;
m) de a constitui sau de a adera la un sindicat;
n) să fie informat despre orice modificare care apare în legătură cu locul
muncii, felul muncii, salarizarea, timpul de muncă și timpul de odihnă;
o) să fie informat despre orice modificare a relațiilor de subordonare și
colaborare la locul său de muncă;
p) să nu se supună niciunei încercări de subordonare din partea altei persoane
decât cea a șefului direct;
q) să-și informeze șeful direct de orice încercare de încălcare a drepturilor sale;
r) să refuze orice alte sarcini de serviciu care nu sunt cuprinse în contractul
individual de muncă sau în fișa postului, dacă el consideră că acele sarcini
nu corespund pregătirii profesionale sau sarcinilor profesiei sale;
s) să informeze angajatorul de orice încercare de încălcare a sarcinilor de
serviciu de către șeful direct și de orice încercare de stabilire a unei
relații de subordonare de către altă persoană decât șeful său direct;
t) să solicite asistență organizației sindicale în cazul suspiciunii de
sancționare datorită exercitării drepturilor sale;
u) să solicite asistență organizației sindicale în toate situațiile în care îi
este periclitat locul de muncă, felul muncii, salariul sau alte drepturi
prevăzute în contractul colectiv de muncă sau în legislația în vigoare.

Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligații:
a) de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului;
b) de a respecta disciplina muncii;
c) de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul
colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă;
d) de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu;
e) de a respecta măsurile de securitate și sănătate a muncii în unitate;
f) de a respecta secretul de serviciu;
g) să nu execute nicio sarcină care depășește cadrul fișei postului și
competențelor corespunzătoare pregătirii profesionale;
h) să nu facă uz de calități neconforme cu postul pe care a fost angajat sau cu
pregătirea dobândită;
i) să nu încerce să stabilească relații de subordonare cu colegii de la locul
său de muncă, altele decât cele cuprinse în fișa postului;
j) să respecte clauza de confidențialitate dintre el și angajator.

Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
a) să stabilească organizarea și funcționarea unității;
b) să stabilească, prin fișa postului, atribuțiile fiecărui salariat, care se pot modifica în funcție de sarcini noi intervenite pe parcursul derulării contractului, decurgând din dispoziții legale noi sau din necesitățile de armonizare a legislației cu cea comunitară;
c) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern;
f) să exercite controlul asupra sesizărilor salariaților și/sau organizației sindicale reprezentative din unitate;
g) să se asocieze cu alți angajatori, reprezentanți ai unor unități similare din sănătate pentru constituirea asociației patronale reprezentative.

Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații:
a) să informeze salariații asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă;
b) să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normativelor de personal și condițiile corespunzătoare de muncă;
c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă;
d) să comunice cel puțin o dată pe an salariaților situația economică și financiară a unității;
e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților în privința deciziilor susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora;
f) să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii;
g) să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze înregistrările prevăzute de lege;
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
i) să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților;
j) să informeze reprezentanții organizației sindicale de la nivelul unității asupra tuturor măsurilor administrative pe care urmează să le aplice;
k) să asigure cadrul general de aplicare a dreptului la demnitate al tuturor salariaților;
l) să se consulte cu organizația sindicală reprezentativă în ceea ce privește necesitatea și oportunitatea angajărilor de personal;
m) să se consulte cu organizația sindicală reprezentativă și organizația profesională corespunzătoare în ceea ce privește necesitatea și oportunitatea perfecționării personalului.